Sari peste meniu

Grammar

Declinare și conjugare

Declinare

Substantivele, adjectivele, cele mai multe pronume și unele numerale se declină în cehă, asta inseamnă că ele alcătuiesc/formează cazuri. Cazurile sunt forme ale cuvintelor cu anumite terminații. Limba cehă este o limbă sintetică cu topică flexibilă și de aceea are nevoie de cazuri cu terminațiile lor ca "Semnale", care exprimă relațiile gramaticale între cuvinte. Familiarizați-vă cu sensurile/semnificațiile de bază ale cazurilor:

Cazul 1, nominativ
Nominativul este forma de dicționar. El exprimă subiectul în propoziție.
Student je ve škole.
Cazul 2, genitiv
Genitivul exprimă sensul pozitiv sau partitiv.
Kniha studenta.
Cazul 3, dativ
Dativul exprimă complementul indirect în propoziție.
Dám dárek studentovi.
Cazul 4, acuzativ
Acuzativul exprimă complementul direct in propoziție.
Vidím studenta.
Cazul 5, vocativ
Vocativul este forma cu care ne adresăm cuiva. Dacă ați dori în limba cehă să vă adresați cuiva sau să strigați pe cineva, folosiți vocativul.
Adam – Adame! Eva – Evo!
Cazul 6, locativ
Locativul exprimă locul.
Jsem ve škole.
Cazul 7, instrumental
Instrumentalul exprimă mijlocul sau instrumentul, cu ajutorul căruia se exercită o activitate.
Jedu autem.

La aceste sensuri de bază de adaugă totuși o altă întrebuințare/folosire a cazurilor. Toate verbele și prepozițiile în limba cehă au legături cu un anumit caz sau cazuri. Această parte a limbii studenții trebuie să și-o însușească prin exerciții de limbă și antrenament sistematic. Pentru o înțelegere mai bună se poate imagina că verbele și prepozițiile au unul sau mai multe clenciuri,/cârlige la care pot fi agățate unul sau mai multe cazuri.

Tabelul de tip rezumat ale cazurilor cu explicații amănunțite le găsiți aici (Singular) și aici (Plural).

Conjugarea

Toate verbele cehe se conjugă. Această conjugare înseamnă că verbul își schimbă terminația și prin aceasta exprimă diferite persoane. Pronumele personale ( de exemplu já, ty, on samd.) se folosesc în limba cehă spre deosebire de multe alte limbi nu împreună cu verbele, pentru că informația despre persoană este exprimată prin terminația verbului. Pronumele personale le folosim cu verbul doar atunci, când vrem să le evidențiem (de exempluJá jsem doktor, ale ty ne.), sau în limbajul colocvial/familiar. Atenție : În expresia To je.../To není... (de exemplu când vrem să arătăm/semnalăm ceva sau pe cineva) pronumele demonstrativ to nu este niciodată omis/lăsat deoparte.

Adresarea formală și informală

Țineți cont de diferența între adresarea vy (= a vorbi/a se adresa cu Dvs) și adresarea ty (= a tutui):
  • Odkud jste? (= singularul sau pluralul formal) x Odkud jsi? (= singularul informal)
  • Co děláte? (= singularul sau pluralul formal) x Co děláš? (= singularul informal)
  • A vy? (= singularul sau pluralul formal) x A ty? (= singularul informal)

Persoanele străine adulte se adresează cu Dvs unele altora. Rudele, prietenii și copiii (cam până la 15 ani) se tutuiesc, oamenii tineri de aceeași vârstă se tutuiesc, de asemenea. Tutuirea se face de regulă de către o femeie sau o persoană mai în vârstă sau poziționată superior ca serviciu: Můžeme si tykat? La respuesta común es: Ano, rád/ráda.

Spre sus: