Sari peste meniu

Stat și limbă

Istoria limbii cehe

Limba cehă este o limbă slavă și, astfel a evoluat la sfârșitul primului mileniu din limba slavă veche, numită paleoslavă/protoslavă. În acest moment exista deja pe teritoriul ceh literatură mulțumită apostolilor Chiril și Metodiu, care au adus in misiunea lor, în anul 863, scrisul în Marea Moravie (scrisul glagolitic) și au tradus mai multe texte creștine în vechea slavonă bisericească. Vechea slavonă bisericească se baza, probabil, pe un dialect slav sudic (Chiril și Metodiu au venit în Marea Moravie din Salonic), în timp ce ceha veche era dialectul vestic al limbii protoslave. În această perioadă limbile slave(respectiv dialectele protoslave) erau totuși reciproc inteligibile. Vechea slavonă bisericească se folosește până astăzi sub denumirea de "slavonă bisericească", dar numai ca limbă liturgică a bisericilor ortodoxă și greco-catolică. Folosirea vechii slavone bisericești pe teritoriul ceh a durat până în 1097 când prin decizia principelui Břetislav al II-lea călugării slavi au fost izgoniți/excomunicați din Mănăstirea Sázava. De atunci limba latină a fost folosită ca limbă bisericească/religioasă și literară împreună cu alfabetul latin/scrierea latină.

În acest moment educația și literatura s-au limitat doar la un mic grup de oameni. Primele documente scrise în cehă sunt două propoziții pe carta de fundație a capitolului Litoměřice din 1057, care par a fi mai vechi, se presupune din secolul al XII-lea. Ele sună: Pavel dal jest Ploškovicích zemu. Vlach dal jest Dolas zemu Bogu i svjatemu Scepanu se dvema dušníkoma Bogucos a Sedlatu.. Mai departe sunt observații batjocoritoare din cartea corală de la Sf. George (Svatojiřské přípisky) de la sfăârșitul secolului al XIII-lea. Aceste texte au fost scrise cu o ortografie primitivă care a folosit alfabetul latin pentru însemnarea acelor sunete, care nu existau până atunci în latină.

În secolul XIV începe să se impună limba cehă atât în literatură, cât și în comunicarea oficială. Din această perioadă au fost păstrate cărțile scrise în cehă. Carol al IV-lea a însărcinat/autorizat prima traducere a Bibliei în limba cehă. Se începe să se folosească ortografia comșpusă/diacritică. La trecerea sec. XIV spre XV Jan Hus susține/sprijină reforma ortografiei cehe, care a introdus în limba cehă semnele diacritice.

La o dezvoltare considerabilă a literaturii scrise cehe s-a ajuns după inventarea tiparului în secolul XV. Biblia a fost din nou tradusă ( așa numita biblie de la Kralice - prima traducere a bibliei în cehă. Nu a fost tradusă din latină , ci din limbile originale, greacă și ebraică).

După înfrângerea răscoalei cehe în anul 1620 s-a ajuns la un declin treptat al literaturii scrise cehe, mai ales ca urmare a migrației inteligenței cehe necatolice (Jan Amos Comenius, Pavel Stránský și altele). Dar chiar in acest timp a apărut literatură in cehă/limba cehă, care era totuși subo strictă cenzură. În anii 1627 și 1628 a fost introdusă prin Noua Constituție Reînnoită/Obnovené zřízení zemské] limba germană ca a doua limbă oficială în Boemia și Moravia. În practică mai ales germana s-a impus/introdus de-a lungul timpului. Strădaniile/Eforturile pentru introducerea limbii germane ca limbă oficială în toate țările monarhiei habsburgice își fac apariția în secolul al XVIII-lea (Maria Teresa, Josef al II-lea). Aceste eforturi s-au dovedit a fi totuși nerealiste. Abrogarea iobăgiei a făcut posibilă la sfârșotul secolului al XVIII-lea apariția unei mișcări, cunoscută la Renașterea Națională.

Renașterea națională reprezintă o epocă, in cursul căreia s-a ajuns la o restaurare/reconstituire esențială a limbii cehe atât ca limbă literară, cât și ca limbă oficială. O importantă piatră de hotar a fost publicarea Gramaticii limbii cehe, creată de Josef Dobrovský (ironia istoriei este, că gramatica a fost scrisă în germană). Eforturi ulterioare sunt legate de numele lui Josef Jungmann, care a condus un grup al mișcării Renașterii Naționale, grație acestor eforturi a apărut un dicționar ceh-german în 5 părți. Atât literatura modernă ( de ex. lucrările lui Karel Hynek Mácha, in spiritul romantismului), cât și publicistica se dezvoltă. A fost realizată, de asemenea, reforma limbii scrise bazată pe biblia Kralické și forma/configurarea limbii cehe de atunci corespunde mai mult sau mai puțin cu limba cehă de astăzi/actuală.

Colaboratorii lui Dobrovský au ajutat pe baza specializării lor să înnoiască într-atât limba cehă, că a fost posibil să exprime în cehă cunoștințele filosofice și științifice moderne. Acest lucru a fost posibil mai ales datorită creării terminologiei de specialitate cehe, care până atunci era practic inexistentă. Munca fraților Jan Svatopluk și Karel Bořivoj Presls trebuie să fie așadat menționată. Primul dintre ei s-a dedicat mai ales mineralogiei, chimiei, zoologiei și botanicii. Multe dintre denumirile sale sunt încă vii/actuale și se folosesc, de exemplu kopretina, kukuřice, tuleň, vorvaň, myš domácí oder klokan. Cehii sunt împreună cu croații, care au preluat cuvântul de la Presl, se pare singurul/unicul popor din lume care nu a preluat numele pentru cangur de la gangurru din limba Guugu Yimithirr.

Spre sus: